Despre cireşe si alte fructe

Cirese

Să luăm următorul exemplu: o prună şi o zmeură sunt nemulţumite de faptul că nimeni nu le alege la piaţă, aşa că se hotărăsc să se îmbrace în cireşe. Au o mască perfectă, se aseamănă la miros şi la aspect cu celelalte cireşe, şi ajung una lângă altă, în lada cu cireşele adevărate, acolo unde şi-au dorit mereu să fie. Treptat, cele două cireşe false încep să devină prietene, fiecare sperând în secret că cealaltă o va ajuta să devină la un moment dat o cireaşa adevărată. Schimbă experienţe, îşi fac obligaţii şi încep să simtă o legătură. Amândouă şi-ar dori să îşi arate adevăratul înveliş, însă acum au ceva de pierdut, aşa că se străduiesc din ce în ce mai mult să păstreze aparenţele.

Însă, ca orice ambalaj, şi cel de cireaşă are un termen limitat. Încet încet, sub mască, încep să se vadă trăsăturile prunei şi a zmeurei. E din ce în ce mai clar că cele două fructe nu au ce caută în aceeaşi lada, dar a trecut atât de mult timp şi ambele au investit atât de multe în înveliş, încât e greu să mai plece sau să mai ştie ce fel de fructe sunt. Şi dacă ar pleca acum în lada cu prune sau zmeură, cine le-ar mai iubi? Apare o voce în gândul celor două fructe, ar putea fi Alicia Keys, care fredonează: “No one, no one, no oneee”. Frica intervine aşa că instinctul le face pe cele două să îşi peticească ambalajul în loc să renunţe la el.

Când într-un final sunt cumpărate, imediat ce gustul lor adevărat este simţit, ambele sunt aruncate la gunoi. Şi uite aşa, o prună şi o zmeură, care puteau ajunge pe un tort delicios sau într-o palincă numai bună, nu au apucat să trăiască până la adânci bătrâneţe, ca să nu mai vorbim de fericire. Totul pentru că au ţinut morţiş la un ambalaj care oricum le ţinea captive.

Toate aceste etichete arată lumii un singur tipar: sensibil sau distant, blând sau nemilos, generos sau avar, iubitor sau rece. Uităm că nuanţele îl fac pe om frumos dar e convenabil să uităm pentru că prea puţini ochi sunt gata să le descopere, prea puţine minţi sunt gata să le înţeleagă şi prea puţine inimi pregătite să le iubească. Aşa că în loc să ne arătăm toate nuanţele şi să le descoperim în alţii, ne limităm la una sau două şi ne mirăm că relaţiile noastre sunt de multe ori superficiale

Aceste etichete, impuse de noi sau de alţii, ne fac să ne străduim mereu să devenim “Cea mai frumoasă, delicioasă şi bine crescută cireaşă din univers” chiar dacă suntem constienţi că, oricât de bune am fi, tot există persoane cărora nu le plac cireşele, dar care în schimb iubesc prunele şi zmeură.

Trăsăturile unui lider. Gânduri de la Sun Tzu, Marcus Aurelius, Machiavelli

 

Together we canconquer something (2)

Arta Războiului – Sun Tzu

Cel care nu are grijă să pună oamenii potriviţi în locurile potrivite va pierde toate bătăliile.
Un lider veritabil se bazează pe moralitate, un plan bine pus la punct şi disciplina de a-l realiza.
Când conducătorul este slab, lipsit de autoritate, când directivele sale nu sunt clare şi precise, înfrângerea e sigură.
Un lider bun cântăreşte întotdeauna foarte bine avantajele şi dezavantajele unei decizii.

Together we canconquer something (1)

Gânduri către sine – Marcus Aurelius

Fiecare individ trebuie să practice în mod conştient ceea ce trebuie să facă, considerând binele moral o valoare absolută.

Pe drept suferi pentru că vrei mai degrabă să devii bun mâine decât să fii bun astăzi. Cât timp exişti, cât timp încă îţi este permis încearcă să devii bun.
Nici o problema nu se poate ivi în faţa unei acţiuni juste, moderate şi bine calculate. Nu acţiona involuntar, nici împotriva interesului public, nici fără o atentă cercetare sau opunând rezistenţă, nici eleganţa să nu îţi împodobească intelectul.

Îţi vei oferi linişte dacă îţi vei îndeplini fiecare activitate că şi cum ar fi ultima din viaţă ta, eliberat de orice neglijenţă şi de orice tulburare emoţională care te abate de la deciziile raţiunii, de orice ipocrizie, egoism şi nemulţumire împotriva rânduielilor destinului.

A face bine şi a beneficia de bine este o acţiune conformă cu natura. Când faci un bine acesta se propagă în lume.

Echilibrul şi cumpătarea sunt Esenţa unui bărbat matur şi bun.

Trăieşte viaţă ca unul care nu e nici tiranul nici sclavul altui om. Gândeşte-te la lume ca la o singură vieţuitoare.

Nu ezita să ceri ajutorul dacă nu te pricepi la ceva. Întreabă oameni care sunt mai buni ca tine la asta. Vorbeşte în orice convorbire în mod ordonat şi clar. Foloseşte argumente sănătoase.
Să ai în minte în momentele de mânie faptul că nu stă în caracterul unui bărbat să se înfurie, ci un comportament blând şi binevoitor, după cum este mai uman, tot aşa este şi mai bărbătesc, iar acela care demonstrează forţă, temperament şi virilitate nu se lasă pradă mâniei şi supărării. Omul bun, simplu şi binevoitor are aceste sentimente în ochii săi şi nu le ascunde nimănui.

Trebuie să stai drept nu să fii ţinut drept.

Fii asemenea unui far de care se sparg neîncetat valuri. El stă drept şi împrejur se potoleşte spuma valurilor.
Binelui care este raţiune nu i se pot opune cele de natură diferită: faima, laudele. Să nu preţuieşti niciodată, ca şi cum ţi-ar fi de folos, ceea ce într-o zi te va constrânge să încalci credinţa, să renunţi la pudoare, să urăşti pe cineva. Când te trezeşti dimineaţa aminteşte-ţi dacă azi trebuie să faci ceva pt omenire sau trebuie să leneveşti în pat? Aceasta este desăvârşirea caracterului: să trăieşti fiecare zi cum ar fi ultima fără să fi agitat, amorţit sau ipocrit.
Pentru ce exişti? Pentru a te desfată? Vezi dacă poţi trăi cu acest gând?

Together we canconquer something (4)

Il Principe- Machiavelli

Un principe va fi urît dacă se va arăta lacom, uşuratic, fără energie, meschin, nehotărît.
Un principe trebuie să se arate leu pt că oamenii judecă după ce văd din păcate.
E mai bine să iei ferm o parte sau altă decât nici una. Toate deciziile au primejdii. Trebuie să o iei pe cea cu răul cel mai mic.
Arată că iubeşti virtuţiile, încurajează lumea să îşi infrumuseteasca locul, sărbătoreşte eroii.
Când vezi că un ministru îşi caută în primul rând bunul propriu, atunci e clar că nu e un om ft bun.
Soarta îi preferă pe cei tineri şi curajoşi.
Dacă eşti mărinimos vei lua din ce în ce mai mult de la cei care au mult pentru a da celor care au puţin.

Oamenii Care Reconstruiesc România: Mihai Vasile

politeia

Astăzi vreau vorbesc despre unul din oamenii care reconstruiesc România cu mult efort, dăruire şi bucurie, bucată cu bucată şi pas cu pas. Unul din aceşti oameni e Mihai Vasile,iniţiatorul proiectului Politeia, care se ocupă de meditarea copiilor din Darvari la Matematică şi Limba Română. Aceşti copii care, chiar dacă sunt pe clasa a-5-a, au deficienţe înînţelegerea textelor simple şi în rezolvarea problemelor de matematică, competenţe de baza necesare pentru a funcţiona în societatea de astăzi şi care din păcate lipsesc foarte multor copii din ţară.
Pe Mihai l-am cunoscut anul trecut înainte de Crăciun, la câteva luni de la începerea proiectului Politeia, şi l-am urmărit cu interes de atunci. Am fost surprins de inteligenţa şicuriozitatea lui dar şi de dorinţa profundă de a schimba ceva indiferent de costuri. Chiar dacă a studiat la universităţi de renume ca Berkeley şi York, Mihai nu a venit cu idei preconcepute despre cum  pot fi educaţi aceşti copii, ci cu răbdare şi perseverenţă a testat noi modele şi a căutat mereu înţeleagă ce se ascunde în spatele rezultatelor şcolare nu tocmai bune. Rând pe rând Mihai a descoperit motivele erau mult mai complexe decât lipsa unui sistem de învăţământ performant şi sărăcia, abandonul, lipsa sprijinuluicomunităţii sau chiar lipsa rechizitelor joacă un rol extrem de important în dezvoltarea acestor tineri. Chiar dacă fondurile au fost mereu o problema, Mihai a vizitat timp de un an,în fiecare săptămâna, copiii din Darvari, şi a reuşit îi facă evolueze şi îşi redobândească dorinţa de a învaţă. În tot acest timp singurele surse de finanţare erau donaţiileşi banii propri, un lucru de admirat ţinând cont multe proiecte finanţate public nu reuşesc aibă acelaşi impact asupra comunităţii.
Mihai nu s-a lăsat descurajat nici de birocraţia greoaie, nici de oamenii care îi spuneau aşa ceva e imposibil, nici de lipsa banilor sau a sprijinului autorităţilor. Rând pe rânda încercat rezolve toate aceste probleme, şi după mai bine de un an, deşi încă se luptă cu unele din ele, pot spune a reuşit treacă peste multe din obstacolele care păreauimposibile la început de drum.
Datorită lui Mihai şi a altor oameni ca el, viitorul pentru aceşti copii pare mai luminos şi odată cu el şi viitorul societăţii. Avem nevoie de mai mulţi oameni ca Mihai la noi înţară şi unul din cele mai bune moduri prin care îi putem păstra e îi sprijinim cu orice putem atunci când îi întâlnim. Fie e doar cu o vorba bună, un articol, o oră din viaţăpetrecută predând unor copii minunaţi sau un mic sprijin financiar, aceste mici gesturi contează şi dau puterea unor astfel de oameni continue  reconstruiască realitatea, uneori deprimantă, din ţară.
Pentru a afla mai multe detalii despre Mihai şi asociaţia lui puteţi accesa politeia.ro
Nu uitaţi să Încurajaţi astăzi un prieten care încearcă schimbe ceva.

politeia2

Cealalta Fata A Succesului – Sau Ce nu Se Spune In Articolele De Dezvoltare Personala

Titlul suna pompos, si propabil il veti gasi in alte sute de articole, toate promitand cai sigure de a atinge succesul in afaceri, cariera, sanatate sau relatii. Ei bine in acest articol nu veti gasi nici un Top 10 a celor mai importante lucruri pe care sa le faci dimineata pentru a avea succes, nici 3 trucuri rapide prin care sa cuceresti fata pe care o simpatizezi, nici o idee revolutionara de afaceri care te va face bogat peste noapte. Daca cauti asa ceva acum ar fi un moment bun sa inchizi aceasta pagina. Invaliditatea acestor teorii aparent universale e usor demonstrabila printr-o scurta plimbare imaginara prin cimitir, unde putem gasi o multime de oameni matinali, curajosi, inventivi, ambitiosi si educati de care nu a auzit nimeni sau pe care succesul i-a ocolit.  In schimb daca esti putin sceptic cu privire la toate aceste metode ‘sigure’, ramai cu mine pina la finalul articolului pentru a descoperi o noua perspectiva asupra succesului.

Ideea pentru acest articol e dezvoltata din urmatorul citat a lui Sir Francis Bacon, care era, pe linga un impatimit al suncii, un mare ganditor al vremii sale. Sir Francis spunea: “Cei mai importanti pasi inainte sunt cei impredictibili, cei care se afla “inafara caii imaginatiei”.” O alta formulare, mai cunoscuta la noi, a aceleasi idei, poate fi considerata: “Lucrurile bune se intimpla atunci cand te astepti mai putin.”

Ambele idei pleaca de la observatia ca majoritatea descoperirilor importante si majoritatea momentelor care ne marcheaza semnificativ viata sunt pur intimplatoare, nu se afla in sfera imaginabilului fie el outside the box sau outside the galaxy. Printre exemple practice se numara descoperirea focului, penicilinei, pastilei de Viagra sau multiplele aplicatii ale calculatoarelor si internetului, inclusiv aparitia blogurilor sau a social media (calculatoarele si internetul au fost initial inventate pentru total alte scopuri). Desigur cand privim retrospectiv e usor sa creem o poveste din care sa reiasa ca am vrut sa obtinem acest rezultat de la inceput, sau ca cu tare si cu tare lucru a fost cheia succesului, dar aceasta naratiune este de cele mai multe ori pura fictiune. La fel cum spunea Steve Jobs in celebrul sau discurs de la Standford, in care isi prezenta viata: “It’s imposible to connect the dots looking forward, we can only connect them by going bakwards.” 

La fel se intimpla si in viata personala, unde un singur moment, cel in care intilnim un mentor, un idol sau persoana iubita, ne poate schimba tot cursul vietii. De multe ori aceste momente sunt pur aleatorii, dam peste mentori in cele mai neobisnuite locuri, gasim persoana potrivita cand ne asteptam mai putin sau primim o incurajare care ne face sa continuam tocmai cand ne pierdusem speranta. De fapt viata incepe sub semnul aleatorului, primele modele, parintii nostri, nu sunt alesi de noi ci pur si simplu ii avem datorita sansei. 

Desigur exista si domenii mai putin expuse la aleatoriu, cum ar fi cabinetele private de stomatologie sau specialiștii în inginerie, unde atat timp cat esti un bun profesionist poti fi relativ sigur ca vei avea parte de succes. Insa cand vine vorba de succesul financiar, de faima sau de relatiile pe care le creem, lucrurile stau putin diferit.

Destinul/sansa/universul/divinitatea joaca un rol mult mai important in viata noastra decat ne place sa admitem. Totusi, in literatura de self help, de dezvoltare personala si in general in cultura capitalista, acest aspect tinde sa fie omis sau ignorat. Desigur nu e preferabil sa dam vina pe nesansa si sa ne plangem de mila tot timpul in loc de a actiona, insa daca nu luam in considerare rolul norocului in obtinerea succesului, sunt sanse mari sa devenim frustrati si sa avem impresia ca e doar vina noastra pentru ca nu am castigat inca milionul de dolari sau ca nu am intalnit inca persoana potrivita. 

Aceasta tendinta de a subestima rolul sansei in obtinerea succesului si de a simplifica complexitatea factorilor care duc la succes este specifica culturii vestice, fiind o idee care dateaza de pe vremea Greciei antice. In Vest oamenii se concentreaza mai mult asupra individului si actiunilor acestuia, in schimb in Est, in special in Asia, oamenii sunt mai atenti la context si la relatiile dintre oameni. Mai multe studii arata ca exista o diferenta fundamentala intre modul in care civilizatiile din Vest si Est percep lumea. Intr-un experiment condus de Richard Nisbett,mai multi americani si japonezi au fost rugati sa descrie o poza a unui acvariu de pesti. Americanii au pus accentul pe cel mai mare peste din poza in timp ce japonezii au facut cu 60% mai multe referinte la imaginea de ansamblu, incluzand in descriere pietrele, plantele si apa. Aceasta tendinta se regaseste si in modul in care indivizii apartinand celor doua culturi se descriu in raport cu ceilalti. Americanii tind sa exagereze lucrurile prin care se diferenteaza de ceilalti in timp ce japonezii sunt mai inclinati sa exagereze lucrurile pe care le au in comun cu apropiatii lor. In goana dupa visul american multi ne grabim sa asimilam valorilor si modul lor de gandire. Incepem sa credem ca rezultatele pe care le avem depind doar de noi, ca exista o cauzalitate intre trezitul de dimineata si succes, intre notele bune de la scoala si cat vom castiga ulterior, intre numarul de calatorii si valoarea unei persoane. Toate aceste prezumtii ne poate duce foarte usor la ruina in momentul in care ne sunt infirmate, ruina nu doar financiara dar si emotionala.

Acum probabil te intrebi ce aplicatie practica poate avea toata aceasta teorie despre noroc in incercarea noastra de a obtine succesul? Poate te gandesti ca daca totul depinde de noroc nu are rost sa mai iti bati capul cu proiectele tale sau sa muncesti cu drag la ceva care iti face placere. Insa acesta este un lucru care cu siguranta va duce la insucces si nu asta vreau sa incurajez sau sa promovez in acest articol. “In any moment of decision, the best thing you can do is the right thing, the next best thing is the wrong thing, and the worst thing you can do is nothing.” T. Roosevelt

Tot ce vreau e sa constientizam ca vom avea mai multe de castigat daca acceptam norocul sau ghinionul ca parte integranta a vietii noastre decat daca il ignoram naiv. Atunci cand muncim cu drag si pasiune, cand socializam si cunoastem oameni din diferite medii, cand ne expunem la experiente noi, sansele de a ne intilni cu norocul cresc, si asta ne poate apropria de succes, insa daca acesta nu vine nu trebuie sa devenim frustrati, s-ar putea sa nu fie din cauza ca nu suntem destul de pregatiti, ca Gigel e mai bun ca noi sau ca nu suntem suficient de interesanti pentru sexul opus ci pur si simplu pentru ca momentul/domeniul/omul nostru nu a venit inca.

Spune-ne ce momente neasteptate ti-au marcat viata in casuta de comentarii de mai jos.

F.M.B.

Lectura recomandata:

“Lebada Neagra” N.N. Taleb

“The Social Animal” David Brooks

Seneca și Marcus Aurelius: Despre Liniștea Sufletului și Tăria de Caracter

Cărțile ne reclădesc valorile.

Seneca

Seneca s-a născut la Cordoba în anul 4 î.Hr într-o familie de aristocrați romani care s-au mutat în Spania după ce au locuit la Pompei. Este unul din cei mai celebrii reprezentanți ai stoicismului, curent de gândire apărut la începutul epocii elenistice (sec IV î. Hr). Stoicii învățau răbdarea, moderația și suportarea cu demnitate a loviturilor sortii. Afirmau necesitatea de a fi un om bun atât în sărăcie și neșansă cât și în bogăție și glorie. Binele nu consta pentru ei într-un obiect ci în tipul de alegere pe care o faci. Astăzi, când destinele noastre sunt supuse mai mult ca oricând hazardului, filozofia stoică devine de actualitate, oferind un set de sfaturi practice pentru a trece peste neplăcerile cauzate de soartă. Mai jos veți găsi un set de citate, extrase din cărțile lui Seneca și Marcus Aurelius, care m-au impresionat și care mă ajută să navighez prin haosul care se instalează uneori în viata mea.

Despre Liniștea Interioară

“Toate marile binecuvântări ale vieții sunt si o sursă de neliniște.”

“Muncind din greu obțin ceea ce vor, și cu multa neliniște stăpânesc ceea ce au dobândit. Speranța incita la o noua speranță. Ambiția la o noua ambiție.”

“Niciodată nu vor lipsi pricinile de neliniște fie ca vin din prosperitate fie ca vin din nenoroc.”

Când vei vedea un om faimos sa nu fii invidios: aceste lucruri se obțin cu prețul vieții.”

“Condiția celor ocupați este una trista însă cea mai tristă e a celor ocupați care trudesc pentru interese care nici măcar nu sunt a lor, care își potrivesc somnul după somnul altuia și mersul după mersul altuia. Cât de mult din viața asta e a lor?”

“Viata fericita este aceea care se află în armonie cu propria ei natura: cu judecata sănătoasă , energică, îndrăzneață desăvârșit de frumoasă și răbdătoare potrivită cu împrejurările, plină de grijă pentru corp și cele care țin de el, folosindu-se de darurile sorții dar nefiind sclava lor.”

“Noi trecem pe lângă lucrurile care ne stau la îndemână, parcă prin beznă , poticnindu-ne chiar de obiectul dorinței noastre.”

Cărțile ne reclădesc valorile. (1)
Despre Caracter

“Să căutăm ce e mai bine să facem și nu ce e obișnuit să facem.”

“Să căutăm ce este bun dincolo de aparente: ceva temeinic uniform și frumos în partea lui ascunsă.”

“Cât timp rătăcim la întâmplare fără o călăuză și urmăm opiniile altora fără o țintă precisă viața ni se va irosii.”

“E bine sa stabilim unde și pe ce cale vrem să ajungem cu ajutorul cuiva care a fost deja acolo.”

“Așadar nimic nu e mai important decât să nu ne ținem asemenea dobitoacelor de turma din față.”

“Virtutea trebuie sa pună mâna și să aducă la realitate lucrurile pe care le-a gândit”

 

Marcus Aurelius

Este cunoscut atât ca împărat al Romei cât și ca filozof stoic. A condus Roma când aceasta se afla la apogeul puterii și a fost ultimul din seria celor 5 împărați “buni”. Ca filozof și-a notat ideile în jurnalul sau care ulterior a fost găsit și publicat sub titlul “Gânduri către sine”

Despre Liniștea Interioară

“Chiar dacă plesnești de ciuda ei tot vor face aceleași lucruri.”

“Privirea din cer permite sinelui să contemple panorama Realității umane sub toate aspectele și să o judece la scara cosmică. Astfel privite, evenimentele sunt frumoase dar își pierd în același timp din importantă și valoare deoarece puține fapte contează în infinitul timpului și spațiului.”

“Prezentul este singurul care te copleșește. Viitorul exista în necunoscut și trecutul a fost trăit, iar prezentul este real și are valoare doar dacă suntem conștienți de existența și unicitatea lui.”

“Descompunerea în părți a fiecărui lucru te va face mai detașat.”

“Îți vei oferi liniște dacă iți vei îndeplini fiecare activitate ca și cum ar fi ultima din viața ta, eliberat de orice neglijenta și de orice tulburare emoțională care te abate de la deciziile rațiunii, de orice ipocrizie, egoism și nemulțumire împotriva rânduielilor destinului.”

Cărțile ne reclădesc valorile. (2)

“Moartea nu este nimic altceva decât revenirea la starea dinaintea Nașterii.”

“Este fericit omul care nu cunoaște un bine mai mare decât cel pe care și-l poate oferi singur.”

“Socrate numea principiile și opiniile multora Lamii adică monștri care ii speriau pe copii.””

Despre Caracter

“Mulți oameni ar ajunge inteligenți dacă nu ar crede ca sunt deja acolo.”

“Să ai în minte în momentele de mânie faptul că nu stă în caracterul unui bărbat să se înfurie, ci un comportament blând și binevoitor, după cum este mai uman, tot așa este și mai bărbătesc, iar acela care demonstrează forță, temperament și virilitate nu se lasă pradă mâniei și supărării. Omul bun, simplu și binevoitor are aceste sentimente în ochii săi și nu le ascunde nimănui.”

“Nu acționa involuntar, nici împotriva interesului public, nici fără o atentă cercetare sau opunând rezistență.”

Cărțile ne reclădesc valorile. (6)

“Individul trebuie să fie reintegrat în întreg și prietenia sinceră e un bun mod de a face asta.”

“Fiecare individ trebuie să practice în mod conștient ceea ce trebuie să facă, considerând binele moral o valoare absolută.”

“Rămâne o caracteristica a omului bun să accepte și să iubească ceea ce i-a fost urzit de destin.”

“Echilibrul și cumpătarea sunt Esența unui bărbat matur și bun.”

“Cât timp exiști, cât timp încă îți este permis, încearcă să devii bun.”

“Ce e lauda dacă nu folosește unui scop practic?”

“Ceea ce e frumos prin natura sa de ce altceva are nevoie?”

“Fă puține lucruri dacă vrei sa obții mulțumirea sufletească. Totdeauna trebuie să îți amintești dacă acest lucru nu face cumva parte din cele nenecesare.”

“Cerșetor este cel care are nevoie de altul și nu găsește în el însuși cele necesare pentru viața. Un abces e cel care se arată nemulțumit de tot ce se petrece.”

“Trăiește viața ca unul care nu e nici tiranul nici sclavul altui om.”

“Aceasta este desăvârșirea caracterului sa trăiești fiecare zi cum ar fi ultima fără să fi agitat, amorțit sau ipocrit.”

“Nu ezita să ceri ajutorul dacă nu te pricepi la ceva. Întreabă oameni care sunt mai buni ca tine la asta.”

“A face bine și a beneficia de bine este o acțiune conformă cu natura.”

Cărțile ne reclădesc valorile. (4)

Despre Frica si Efectele Ei

What are you afraid of

Timp de lectura: 5 minute. Textul nu contine diacritice!

Recent am participat la o conferinta organizata de institutul Aspen din Romania. S-a discutat mult despre contextul favorabil investitiilor, despre cresterea economica de invidiat comparativ cu contextul european, despre stabilitatea politica si imaginea buna pe care aceasta stabilitate o da Romaniei pe scena internationala. S-a discutat mult si despre minusurile noastre, despre lucrurile pe care le mai avem de reconstruit pentru a ne putea numi cu adevarat o tara europeana. Majoritatea celor care au luat cuvantul a fost de acord ca Romania are un potential enorm si dispune de oameni inventivi si bine pregatiti, oameni cu o multime de idei numai bune de pus in aplicare. Ce ne lipseste e ca nu reusim sa punem aceste idei in aplicare. Motivul pentru aceasta lipsa de actiune , subliniat de foarte multi participanti, pare a fi frica generalizata. Printre fricile mentionate au fost: frica de a nu fi apreciat, frica de tepe, frica de semnatura in achizitii publice, etc. Unul din domnii prezenti la conferinta, vadit suparat de discutie, s-a ridicat in picioare si a intrebat sala: “De ce va e frica?” adaugand la final o formula tipic americana: ”Just do it!”.

Primul impuls a fost sa ma gandesc la toate lucrurile de care imi e frica in Romania: de coruptia generalizata, de lipsa de sprijin din partea celor pe care ii platim, de lipsa de deschidere spre nou, de lipsa de incurajare si de toti oamenii care incearca sa te impiedice sa realizezi ceva. Toate aceste lucruri de speriat fac parte din realitatea noastra si din realitatea multor altor tari. Da, e natural sa ne temem de ele, insa aceasta frica poate fi mitigata prin prudenta, curaj si perseverenta. Insa de multe ori aceste frici ne fac sa nu incepem niciodata nimic, in loc sa actionam cu prudenta, ne fac sa ne spunem ca la noi nu se poate, sa cautam exemple care ne dau dreptate si sa ne reconfirmam ca e naspa in Romania. Nu sunt adeptul discursurilor motivationale gen “You can do it! Work hard and you will succeed! Think rainbows and nothing bad will happen!”, nici nu sustin ca aceste probleme nu exista, ca nu sunt de temut sau ca solutia ar fi sa le ignoram pur si simplu. Frica e acolo cu un motiv, poate pentru a ne face mai precauti, mai intelepti in luarea deciziilor sau pur si simplu pentru a ne arata in ce directie sa mergem. Oricare ar fi motivul pentru care simtim frica, cu siguranta aceasta nu apare pentru a ne paraliza. Am putea sa acceptam frica asa cum e, sa gasim lectia pe care vrea sa ne-o transmita si sa ne intrebam: “Care e cel mai rau lucru care se poate intampla?” si daca cel mai rau scenariu e acceptabil sa indraznim sa facem primul pas si sa il facem inteligent. Don’t Just do it but DO IT SMART! Pentru ca pe patul de moarte oamenii regreta in principal lucrurile pe care nu le-au facut, de multe ori tocmai din frica, nu pe cele care au indraznit sa le incerce. Cumva cel mai mare regret al lor e ca in loc sa fie curajosi au lasat frica sa le dicteze deciziile.

Pana acum am aflat ca frica ne tine in loc, nu ne ajuta sa avem succes, ne aduce regrete si ne poate priva de multe momente frumoase. Dar cum putem trece peste frica? Exista o multime de studii psihologice despre asta si in unele cazuri e nevoie de ajutorul unui specialist pentru a trece peste anumite fobii. Nu voi trece in revista aceste cercetari pentru ca nu sunt si nu pretind a fi un psiholog. In schimb as vrea sa te las cu o zicala a bunicului meu care ma ajuta de fiecare data cand sunt intr-un impas. Cand eram un pusti obisnuiam sa merg cu bunicul la camp si de fiecare data cand vedeam cate aveam de facut ma speriam si incepeam sa imi caut scuze si sa comentez: terenul asta e prea mare, nu vom termina niciodata, mai bine nu incepem. De fiecare data cand imi gaseam scuze sau ma speriam, in loc sa ma certe si sa ma oblige sa incep munca, bunicul imi spunea tot timpul cu rabdare: “Florinica, OCHII TE SPERIE MAINILE TE BUCURA!” Zicala asta ma linistea mereu si ma facea sa ma apuc de treaba, dar am ajuns sa o inteleg cu adevarat abia mult mai tarziu. De fapt ochii care ne sperie nu sunt cei biologici ci vocile interioare care ne scot in fata toate motivele pentru care nu o sa reusim, toate fricile pe care le avem atunci cand suntem in fata unui obiectiv nou, toate scuzele pe care ni le cautam pentru ca nu facem ceea ce vrem sau ceea ce trebuie facut. Daca incercam sa inchidem ochii nu facem decat sa amanam temerile, sa ne prefacem ca nu exista pentru moment, dar de indata ce ii vom redeschide, campul va fi tot acolo si va fi tot la fel de mare ca la inceput. Insa atunci cand ne folosim mainile, cand in loc sa ne inchidem ochii ne redirectionam atentia asupra actiunii, campul devine din ce in ce mai mic si in curand dispare, cu toate obstacolele, fricile si piedicile lui. Spunandu-mi OCHII TE SPERIE MAINILE TE BUCURA, bunicul incerca sa imi transmita ca cel mai mare obstacol nu e cel din fata noastra ci cel din noi, iar cel mai greu pas spre a realiza ceva e intotdeauna primul. Si ca pas cu pas putem face tot ceea ce ne propunem daca inlocuim ingrijorarea cu actiunea. Iti doresc sa ai parte de multa bucurie de pe urma actiunilor tale.

Cum s-a schimbat lumea din jurul meu, punct dupa punct

tennis

De multe ori avem impresia ca micile noastre actiuni, din viata de zi cu zi, nu conteaza. Credem ca noi singuri nu putem face diferenta, ca pentru o schimbare in bine semnificativa avem neaparat nevoie de lideri cu CV-uri impresionante, legi perfecte, care sa fie aplicate cu strictete, si acces la o multime de resurse.  Iar cand aceste lucruri lipsesc, ne permitem uneori sa nu fim onesti, sa fim nepoliticosi sau neatenti la cei din jurul nostru si la mediul inconjurator. Pentru ca in final, o mica punga de plastic aruncata pe marginea soselei, o insulta “nevinovata” adresata cuiva care nu ne face pe plac, sau o mica neglijenta la locul de munca, nu pot avea un efect puternic asupra societatii sau a mediului.

Si in general asa si este, o singura punga aruncata nu ar deranja pe nimeni, o singura neglijenta la locul de munca nu ar afecta compania sau clientii, o singura insulta nu va afecta substantial stima de sine al celui care o incaseaza. Insa toate aceste mici gesturi dau un semnal celor din cercul nostru apropriat ca e in regula sa ne comportam asa, iar o punga aruncata duce la 10, dupa care la 1000 si tot asa pana cand, pentru a corecta toate aceste actiuni cumulate, e nevoie de un grup de 500 de oameni, cu altfel de valori, sa vina si sa stranga 2 camioane de deseuri dintr-o zona minunata ca Padina, grup in care ma aflam si eu in 2001. La fel neglijenta, fuga dupa profit si abuzul la munca, creeaza neglijenta si abuzuri din partea colegilor, si in curand acest efect de domino poate pune la pamant chiar si unele dintre cele mai mari companii ale planetei, cum a fost cazul marilor institutii financiare la inceputul crizei.

Exista totusi si exemple opuse, cand un simplu act de generozitate produce efecte benefice nemasurate, cum ar fi decizia unui strain sa ofere de Thanks Giving ceva de mancare unei familii sarace pe care nu o cunostea. Din acea familie facea parte si un adolescent pe numele lui Tony Robbins. Acest act neinsemnat de generozitate l-a determinat pe micul Tony sa doneze mancare de Thanks Giving oamenilor fara adapost, in fiecare an de atunci pana in prezent. A inceput cu 2 familli in primul an, a continuat cu 20 in al doilea an, iar acum a ajuns la cateva milioane de persoane carora le ofera mancare in fiecare an.

Am avut si eu sansa sa intalnesc si sa fac parte din grupuri mici, care aveau valori frumoase incepute si incurajate de micile gesturi individuale, adunate la nivelul grupului. Cel mai recent exemplu care imi vin in minte e grupul oamenilor care participa la turneele de tenis din Bucuresti, turnee la care am participat si eu mai ales in primul an in care m-am mutat in capitala. Aceste turnee sunt pentru amatori si au un buget redus, asta inseamna ca de multe ori nu exista arbitru si cu siguranta nu exista un sistem Hawk Eye, asa ca pentru determinarea castigatorilor, organizatorii turneelor se bazeaza pe onestitatea si fairplay-ul fiecarui jucator. Ne-am putea imagina ca lipsa unui “judecator impartial” ar putea duce la discutii aprinse si ar incuraja trisatul, mai ales in cazul mingilor lungi unde e greu sa vezi daca mingea lovita de tine e in teren sau afara. Insa am fost surprins sa constat, cel putin in primii ani, ca mai mult de 90% din jucatori, nu doar ca erau corecti si fairplay, dar erau si politicosi, prietenosi si de cele mai multe ori joviali. Desigur existau si cateva exceptii, insa acesti oameni de obicei nu rezistau mult in turneu, sau cel putin nu isi faceau prea multi prieteni in randul jucatorilor. M-am tot intrebat cum se poate ca intr-un loc ca Bucurestiul unde raportul, cel putin in randul oamenilor pe care i-am intalnit eu, dintre persoanele oneste si cele “descurcarete” e departe de a fi 90%-10%, sa existe un loc unde majoritate oamenilor se comporta extrem de frumos. Initial, inainte sa ma inscriu in competitie, eram de parere ca aceasta conduita se datoreaza nivelului de educatie si resurselor financiare ridicate, asociate cu acest sport. Insa aceasta teorie s-a dovedit rapid a fi falsa, odata ce am ajuns sa cunosc oamenii din interiorul competitiei, oameni care veneau din toate paturile sociale. De la someri la pensionari, de la fosti jucatori de fotbal la vedete rock, de la directori de companii la fondatori de Startup-uri, toti acesti oameni erau cat se poate de diferiti asa ca teoria conform careia nivelul de educatie sau resursele financiare determina comportamentul lor a cazut rapid.

Raspunsul a venit de la Adam Smith, citind prima lui carte: “The Theory of Moral Sentiments”, in interpretarea lui Russ Roberts. Conform teoriei lui A. Smith, lumea se schimba datorita actiunilor noastre individuale, cumulate la nivel de grup si societate. Suma acestor actiuni creeaza o norma sociala la care ne simtim obligati sa aderam datorita presiunii grupului, iar suma acestor norme creeaza cultura unei societati. Motivul pentru care ne simtim obligati sa respectam aceste norme, in viziunea lui A. Smith, este nevoia noastra de a fi iubiti si demni de iubire in acelasi timp. Desi media ne incurajeaza sa ne iubim chiar si atunci cand stim ca nu suntem demni de aceasta iubire, Smith sugereaza ca la nivel subconstient cu totii stim cand suntem cu adevarat demni de iubire, si cand iubirea pe care o primim e rezultatul unei fatade pe care o aratam lumii. Unul din cele mai rapide moduri in care putem fi iubiti si prin care ne putem simti demni de iubire, este sa ne purtam “cum se cuvine”, adica conform culturii grupului din care facem parte. Daca cultura grupului incurajeaza necinstea, coruptia sau profitul personal, nevoia de a fi iubiti va conduce individul spre un comportament similar, si vom rationaliza motive pentru care acest comportament e si demn de iubire, desi subconstientul ne spune altceva. In schimb cand normele sociale promoveaza bunatatea, onestitatea grija pentru aproape si pentru mediu, aceeasi nevoie de a fi iubiti si acceptati ne va conduce sa asimilam aceste valori, si in cele din urma sa fim cu adevarati demni de iubirea si respectul celor din jurul nostru.

Acelasi lucru se intampla si la turneele de tenis, unde fiecare decizie corecta a fiecarui individ, fiecare salut prietenos, fiecare gest de fairplay, creaza o norma la care adera rapid chiar si jucatorii inscrisi recent, pentru ca in acest mic grup de la tenis aprecierea nu vine neaparat din victorii ci din aderarea la acest set de valori. Desigur nu exista o regula conform careia cineva e nevoit sa faca asta, e pur si simplu o “mana invizibla”, cum o numea Adam Smith, instaurata de suma actiunilor individuale, care ghideaza modul de comportament al grupului. Cred ca la aceasta “mana invizibila” dictata de normele sociale se referea si Regele Mihai, intr-o exprimare mult mai eleganata, din mesajul adresat romanilor de 8 Noiembrie 2015 : “A avea legi bune e un lucru insemnat. A-i face pe oameni sa le respecte este inca mai valoros. Dar fundamental este ca oamenii sa creada in ele.”

La final va incurajez sa incepeti schimbarea pe care v-o doriti prin a fi atenti la gesturile mici din viata de zi cu zi. Daca fiecare am urma sfatul unui intelept zen de acum mii de ani:

“Sa cauti sa nu faci rau și pe cat poti sa faci numai bine…”

sunt sigur ca societatea noastra ar arata total diferit.

Va doresc sa va bucurati de cat mai multe gesturi frumoase.

F.M.B.

Ce am invatat in Germania

Hamburg_Germania

Când am venit prima dată în Germania, am plecat de acasă cu ideea ca oamenii de aici ne sunt superiori şi cu dorinţa de a afla ce se ascunde în spatele succesului incontestabil al acestei ţări care a reuşit să se reconstruiască din temelii de două ori în ultimul secol.

După mai bine de doi ani în care am avut ocazia de a descoperi nu doar cultura germană, ci şi cultura celorlalte state europene plus câteva din Africa şi Asia, am realizat că ideea mea iniţiala era greşită. Oamenii din România sunt asemănatori cu cei a celorlalte state Europene, peste tot există oameni buni şi mai puţin buni, avari sau generoşi, sinceri sau cu intenţii ascunse şi peste tot în lume oamenii au cam aceleaşi nevoi printre care sunt nevoia de a lega prietenii, nevoia de siguranţă, de a fi recunoscut sau de a avea libertate. Desigur modul de a îndeplini aceste nevoi e diferit de la ţară la ţară, însa asta nu îi face pe oameni diferiţi.

Diferenţele, cel puţin în cazul Germaniei şi României, apar la nivelul sistemelor şi a educaţiei. Primul lucru pe care îl observi când vii în Germania e că există o regulă pentru aproape orice. Însa pe lângă regulă, la fel ca şi în limba germană, există şi o mulţime de excepţii de la regulă. De exemplu, pe majoritatea autostrăzilor nu există limită de viteză, însă când există o limită, şi e depăşită acest lucru e sancţionat drastic. Totuşi, chiar dacă ţi se ia carnetul, poţi alege perioada în care îl predai astfel încât să coincidă cu vacanţa ta şi să nu îţi compromită locul de muncă.

Când am aplicat pentru dovada de reşedinţă, a durat 5 minute, iar pentru cardul de sănătate a fost nevoie doar de un e-mail şi o scurtă vizită pentru a-l ridica, foarte diferit de experienţa din România unde am fost trimis la 5 autorităţi diferite şi a fost nevoie de câteva săptămâni.

Desigur există şi aici sisteme care nu merg, autostrăzi sau clădiri care îşi depăşesc cu mult bugetul şi timpul alocat construcţiei şi o criză acută de apartamente. Încă îmi amintesc prima vizită la un apartament de închiriat pentru care am concurat cu nu mai puţin de 50 de persoane. Bineînţeles că nu am fost ales şi găsirea unei locuinţe s-a dovedit mai dificilă decât mă aşteptam iniţial.

Însă sistemele germane, chiar şi cu aceste mici excepţii, funcţionează, nu pentru că sunt neapărat inovative, ci pentru ca sunt tot timpul perfecţionate, cu acele excepţii de care vorbeam la început, un sistem nu e niciodată bătut în cuie, e doar un prim pas în dorinţa de descoperi ce merge şi ce nu merge. Dar fără acest prim pas nimic nu ar putea fi realizat.

A doua mare diferenţa e educaţia. Şi aici nu mă refer la faptul că ei au mai multe cunostinţe decât noi, un inginer, un medic sau un programator din România poate fi la fel de bine sau chiar mai bine pregătit profesional decât unul de aici. Însă diferenţa vine din educaţia pe care o primesc timpuriu şi de la societate.

Am avut ocazia să cunosc o mulţime de educatoare şi învăţăţoare din Germania, şi mereu îmi place să le întreb: „Care sunt cele mai importante lucruri pe care le predaţi elevilor?“ Mă aşteptam să primesc răspunsuri ca matematica, istoria sau literatura, însă aproape toate răspunsurile spuneau aceleaşi doua lucruri: „Cele mai importante lucruri pe care vreau să le înveţe elevii mei sunt bunătatea şi grija pentru ceilalţi.“

Şi asta se vede oriunde te uiţi în societate. La început, când am venit aici şi mai făceam câte o „prostioară“ cum ar fi să parchez greşit sau să claxonez în trafic, (lucruri care la noi sunt în general acceptate ca fiind neimportante) prietenii nemţi mă atenţionau mereu că nu e frumos să fac asta pentru că îi deranjez pe Ceilalti. Şi Ceilalţi nu erau familia lor, prietenii lor sau ei înşişi, ci pur şi simplu un alt cetăţean care va avea o zi mai puţin plăcută din cauza acţiunilor mele.

Grija pentru Ceilalţi se vede şi în muncă, unde fiecare îşi face treaba cu rigurozitate pentru a nu crea probleme colegilor sau clienţilor, în acţiunile umanitare în care sunt implicaţi şi în responsabilitatea socială: nimeni nu ia de la stat decât dacă are neapărată nevoie.

În ceea ce priveşte bunătatea, majoritatea oamenilor ar spune că nemţii sunt reci… Acest lucru este adevărat, până ajungi să îi cunoşti cu adevărat. De fapt, nemţii nu sunt reci, ci doar preferă să lege prietenii în timp şi să se deschidă treptat, fapt care poate fi neplăcut la început, dar care creează relaţii ce durează, în general, o viaţă.

Încă îmi amintesc prima dată când am trecut bariera dintre cunoştinţă şi prieten cu un coleg de aici, moment marcat de o strângere puternică în braţe, care aproape mi-a rupt coloana. (Colegul are aproape 2m si 120 kg). Îmi amintesc cu drag şi momentele în care coechipierii din echipa de Handbal m-au acceptat ca fiind unul de al lor, chiar dacă sunt cel mai scund din echipă, sunt singurul străin şi germana mea e departe de a fi perfectă. Nu a contat pentru ei niciun moment că vin din Romania, ce ocupatie am sau cat sunt de talentat, ci mai mult ce fel de om sunt. Chiar dacă românii au poate probleme în unele ţări, cu preconcepţii de natură rasială, în Germania nu am simţit că locul din care vin a fost vreodată un impediment. Ba mai mult l-am considerat tot timpul ca un avantaj pentru că am avut ocazia să văd ambele feţe ale monedei.

Dacă m-aş întoarce în ţară? In viitor da. Cred că în orice ţară din lume ai trăi şi oricât de frumos ar fi, la sfirşitul zilei tot ca un străin te vei simţi, atunci când eşti departe de locurile în care ai copilărit.

În plus, chiar dacă există diferenţe mari între sitemele noastre şi cele germane, sunt convins că dacă reuşim să integrăm în viaţa noastră şi în educaţia copiilor noştri, valorile lor: bunătatea şi respectul pentru ceilalţi, Romania va deveni o tară in care ne va face plăcere să locuim.

Articol publicat si in Observator BN:

http://www.observatorbn.ro/articol.php?categorie=56&articol=9470

Partea buna la o zi ploioasa

rain_205819

Principala mea problema, de cand m-am mutat la Hamburg, a fost sa gasesc ceva pozitiv in legatura cu vremea ploioasa si rece, foarte diferita de cea cu care eram obisnuit in Romania. Inca imi amintesc prima luna acolo, una in care soarele a uitat sa iasa cauzand o depresie serioasa si o oboseala cronica, datorita, probabil, lipsei de vitamina D.

Dupa mai mult de doi ani in Hamburg, in care am avut parte doar de 2 luni cu soare, am descoperit intr-un final, intr-una din duminicile ploioase, ceva pozitiv legat de vremea intunecata. Anume cercetarea, din centrele de marketing, privind efectele senzațiilor pe care le percepem la nivelul corpului asupra comportamentului nostru la cumpărături.

Se pare ca oamenii care tin pentru o perioada scurta de timp o bautura calda in mana devin mai sociabili si percep strainii ca fiind mai prietenosi, decat cei care au tinut in prealabil o bautura rece in mana, acest fapt fiind demonstrat intr-un experiment condus de Lawrence E. Williams, de la University of Colorado at Boulder, si John A. Bargh, de la Yale. Cu alte cuvinte putem spune ca atunci cand suntem expusi la frig e mai putin probabil sa fim pacaliti de aparante. Desigur e si mai greu sa fim fermecatori daca mergem la o intilnire, dar cine merge la intilniri pe ploaie?

Studii asemanatoare arata ca temperaturile ridicate si vremea frumoasa ii fac pe oameni sa se conformeze mai usor, adica devenim un fel de Yes Man cand soarele e pe cer. De aceea, cand avem o negociere importanta, e preferabil ca aceasta sa aiba loc intr-o zi intunecat si rece. De asemenea, cand e soare si cald, suntem mai optimisti cu privire la viitor si tindem sa cumparam mai mult decat de obicei, avand impresia ca vom putea recupera banii usor in viitor.

Se pare ca atunci cand avem parte de soare luam decizii economice mai proaste, decat atunci cand avem parte de o zi ploioasa. Deci e indicat sa mergem la mall cand afara e intunecat si sa folosim zilele cu soare pentru a iesi in natura si a ne incarca cu optimism si vitamina D.

F.M.B.

Cum sa dormi mai bine

08

designed by Freepik.com

In ultimele săptămâni am lucrat până înainte de culcare pe laptop, iar a doua zi ma trezeam tot timpul lipsit de energie. Cautând soluții am descoperit cercetările despre efectele luminii albastre asupra noastră și am hotărât să instalez un software care limitează expunerea la lumina puternică a ecranului în timpul nopții. Din fericire a ajutat, iar acum mă trezesc mai odihnit, de aceea vreau să iți vorbesc și ție despre acest soft.

Dacă lucrezi noaptea pe calculator, iar a doua zi te trezești tot timpul obosit, programul gratuit Justgetflux te-ar putea ajuta si pe tine. Acest soft reduce automat luminozitatea ecranului în timpul nopții astfel încât tu să nu fii atât de expus la lumina albastră, dăunătoare, a monitorului.

O altă soluție care te poate ajuta să dormi mai bine, e folosirea unei lămpi cu lumina roșie în dormitor sau a unei perechi de ochelari speciali cu lentila galbenă, care reduc efectul luminii puternice asupra noastră (ochelari). Iar dacă nu ai acces la așa ceva, evită folosirea oricărui dispozitiv care emite lumina albastră, ca laptop, telefon, Ipad sau orice alt dispozitiv cu ecran LED, cu minim 30 de minute înainte de culcare.

Un număr mare de oameni au reușit sa doarmă mai bine și să aibă mai multa energie a doua zi, după ce au implementat aceste schimbări.

Poate te întrebi de ce lumina albastră (cu lungimi de undă cuprinse între 460 și 480 nm) este atât de dăunătoare pentru organism?

Mai multe cercetări s-au făcut în domeniu iar rezultatele sunt cel puțin înfricoșătoare. Un medic a descoperit de exemplu că expunerea la ecrane în timpul nopții poate cauza insomnii cronice chiar și copiilor mai mici de 3 ani, în timp ce un alt studiu a descoperit că femeile care munceau în schimbul de noapte erau de 2 ori mai predispuse sa facă cancer la sân decât colegele lor care dormeau în timpul nopții.

Care e numitorul comun? Toti acești oameni erau expuși în timpul nopții la lumina albastra.

Dar ce se întâmpla în corpul nostru atunci când suntem expuși la lumina în timpul nopții? Impactul luminii albastre  asupra secreției de Melatonină a fost confirmat de cercetători de abia în 2001. Se pare că lumina albastră cauzează dereglări ale hormonului numit Melatonină, care, pe lingă faptul ca ne ajuta sa dormim mai bine, este și un puternic antioxidant cu un rol important în încetinirea răspândirii cancerului și a altor boli.

Definitie: Melatonina, sau N-acetil-5-metoxitriptamina, este un hormon produs de glanda pineală la mamifere, fiind implicat în reglarea ritmului circadian. De asemenea, melatonina poate fi produsă și de alte țesuturi, precum măduva osoasă, limfocite, diferite celule epiteliale, printre care și retina și tractul gastrointestinal, acționând în ultimele 2 cazuri ca un hormon paracrin. Wikipedia

Aveți probleme cu somnul? Vă ajută acest articol? Care dintre aceste sugestii a funcționat în cazul tău?

Multă sănătate și energie iți doresc!