Cum s-a schimbat lumea din jurul meu, punct dupa punct

tennis

De multe ori avem impresia ca micile noastre actiuni, din viata de zi cu zi, nu conteaza. Credem ca noi singuri nu putem face diferenta, ca pentru o schimbare in bine semnificativa avem neaparat nevoie de lideri cu CV-uri impresionante, legi perfecte, care sa fie aplicate cu strictete, si acces la o multime de resurse.  Iar cand aceste lucruri lipsesc, ne permitem uneori sa nu fim onesti, sa fim nepoliticosi sau neatenti la cei din jurul nostru si la mediul inconjurator. Pentru ca in final, o mica punga de plastic aruncata pe marginea soselei, o insulta “nevinovata” adresata cuiva care nu ne face pe plac, sau o mica neglijenta la locul de munca, nu pot avea un efect puternic asupra societatii sau a mediului.

Si in general asa si este, o singura punga aruncata nu ar deranja pe nimeni, o singura neglijenta la locul de munca nu ar afecta compania sau clientii, o singura insulta nu va afecta substantial stima de sine al celui care o incaseaza. Insa toate aceste mici gesturi dau un semnal celor din cercul nostru apropriat ca e in regula sa ne comportam asa, iar o punga aruncata duce la 10, dupa care la 1000 si tot asa pana cand, pentru a corecta toate aceste actiuni cumulate, e nevoie de un grup de 500 de oameni, cu altfel de valori, sa vina si sa stranga 2 camioane de deseuri dintr-o zona minunata ca Padina, grup in care ma aflam si eu in 2001. La fel neglijenta, fuga dupa profit si abuzul la munca, creeaza neglijenta si abuzuri din partea colegilor, si in curand acest efect de domino poate pune la pamant chiar si unele dintre cele mai mari companii ale planetei, cum a fost cazul marilor institutii financiare la inceputul crizei.

Exista totusi si exemple opuse, cand un simplu act de generozitate produce efecte benefice nemasurate, cum ar fi decizia unui strain sa ofere de Thanks Giving ceva de mancare unei familii sarace pe care nu o cunostea. Din acea familie facea parte si un adolescent pe numele lui Tony Robbins. Acest act neinsemnat de generozitate l-a determinat pe micul Tony sa doneze mancare de Thanks Giving oamenilor fara adapost, in fiecare an de atunci pana in prezent. A inceput cu 2 familli in primul an, a continuat cu 20 in al doilea an, iar acum a ajuns la cateva milioane de persoane carora le ofera mancare in fiecare an.

Am avut si eu sansa sa intalnesc si sa fac parte din grupuri mici, care aveau valori frumoase incepute si incurajate de micile gesturi individuale, adunate la nivelul grupului. Cel mai recent exemplu care imi vin in minte e grupul oamenilor care participa la turneele de tenis din Bucuresti, turnee la care am participat si eu mai ales in primul an in care m-am mutat in capitala. Aceste turnee sunt pentru amatori si au un buget redus, asta inseamna ca de multe ori nu exista arbitru si cu siguranta nu exista un sistem Hawk Eye, asa ca pentru determinarea castigatorilor, organizatorii turneelor se bazeaza pe onestitatea si fairplay-ul fiecarui jucator. Ne-am putea imagina ca lipsa unui “judecator impartial” ar putea duce la discutii aprinse si ar incuraja trisatul, mai ales in cazul mingilor lungi unde e greu sa vezi daca mingea lovita de tine e in teren sau afara. Insa am fost surprins sa constat, cel putin in primii ani, ca mai mult de 90% din jucatori, nu doar ca erau corecti si fairplay, dar erau si politicosi, prietenosi si de cele mai multe ori joviali. Desigur existau si cateva exceptii, insa acesti oameni de obicei nu rezistau mult in turneu, sau cel putin nu isi faceau prea multi prieteni in randul jucatorilor. M-am tot intrebat cum se poate ca intr-un loc ca Bucurestiul unde raportul, cel putin in randul oamenilor pe care i-am intalnit eu, dintre persoanele oneste si cele “descurcarete” e departe de a fi 90%-10%, sa existe un loc unde majoritate oamenilor se comporta extrem de frumos. Initial, inainte sa ma inscriu in competitie, eram de parere ca aceasta conduita se datoreaza nivelului de educatie si resurselor financiare ridicate, asociate cu acest sport. Insa aceasta teorie s-a dovedit rapid a fi falsa, odata ce am ajuns sa cunosc oamenii din interiorul competitiei, oameni care veneau din toate paturile sociale. De la someri la pensionari, de la fosti jucatori de fotbal la vedete rock, de la directori de companii la fondatori de Startup-uri, toti acesti oameni erau cat se poate de diferiti asa ca teoria conform careia nivelul de educatie sau resursele financiare determina comportamentul lor a cazut rapid.

Raspunsul a venit de la Adam Smith, citind prima lui carte: “The Theory of Moral Sentiments”, in interpretarea lui Russ Roberts. Conform teoriei lui A. Smith, lumea se schimba datorita actiunilor noastre individuale, cumulate la nivel de grup si societate. Suma acestor actiuni creeaza o norma sociala la care ne simtim obligati sa aderam datorita presiunii grupului, iar suma acestor norme creeaza cultura unei societati. Motivul pentru care ne simtim obligati sa respectam aceste norme, in viziunea lui A. Smith, este nevoia noastra de a fi iubiti si demni de iubire in acelasi timp. Desi media ne incurajeaza sa ne iubim chiar si atunci cand stim ca nu suntem demni de aceasta iubire, Smith sugereaza ca la nivel subconstient cu totii stim cand suntem cu adevarat demni de iubire, si cand iubirea pe care o primim e rezultatul unei fatade pe care o aratam lumii. Unul din cele mai rapide moduri in care putem fi iubiti si prin care ne putem simti demni de iubire, este sa ne purtam “cum se cuvine”, adica conform culturii grupului din care facem parte. Daca cultura grupului incurajeaza necinstea, coruptia sau profitul personal, nevoia de a fi iubiti va conduce individul spre un comportament similar, si vom rationaliza motive pentru care acest comportament e si demn de iubire, desi subconstientul ne spune altceva. In schimb cand normele sociale promoveaza bunatatea, onestitatea grija pentru aproape si pentru mediu, aceeasi nevoie de a fi iubiti si acceptati ne va conduce sa asimilam aceste valori, si in cele din urma sa fim cu adevarati demni de iubirea si respectul celor din jurul nostru.

Acelasi lucru se intampla si la turneele de tenis, unde fiecare decizie corecta a fiecarui individ, fiecare salut prietenos, fiecare gest de fairplay, creaza o norma la care adera rapid chiar si jucatorii inscrisi recent, pentru ca in acest mic grup de la tenis aprecierea nu vine neaparat din victorii ci din aderarea la acest set de valori. Desigur nu exista o regula conform careia cineva e nevoit sa faca asta, e pur si simplu o “mana invizibla”, cum o numea Adam Smith, instaurata de suma actiunilor individuale, care ghideaza modul de comportament al grupului. Cred ca la aceasta “mana invizibila” dictata de normele sociale se referea si Regele Mihai, intr-o exprimare mult mai eleganata, din mesajul adresat romanilor de 8 Noiembrie 2015 : “A avea legi bune e un lucru insemnat. A-i face pe oameni sa le respecte este inca mai valoros. Dar fundamental este ca oamenii sa creada in ele.”

La final va incurajez sa incepeti schimbarea pe care v-o doriti prin a fi atenti la gesturile mici din viata de zi cu zi. Daca fiecare am urma sfatul unui intelept zen de acum mii de ani:

“Sa cauti sa nu faci rau și pe cat poti sa faci numai bine…”

sunt sigur ca societatea noastra ar arata total diferit.

Va doresc sa va bucurati de cat mai multe gesturi frumoase.

F.M.B.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *