Cealalta Fata A Succesului – Sau Ce nu Se Spune In Articolele De Dezvoltare Personala

Titlul suna pompos, si propabil il veti gasi in alte sute de articole, toate promitand cai sigure de a atinge succesul in afaceri, cariera, sanatate sau relatii. Ei bine in acest articol nu veti gasi nici un Top 10 a celor mai importante lucruri pe care sa le faci dimineata pentru a avea succes, nici 3 trucuri rapide prin care sa cuceresti fata pe care o simpatizezi, nici o idee revolutionara de afaceri care te va face bogat peste noapte. Daca cauti asa ceva acum ar fi un moment bun sa inchizi aceasta pagina. Invaliditatea acestor teorii aparent universale e usor demonstrabila printr-o scurta plimbare imaginara prin cimitir, unde putem gasi o multime de oameni matinali, curajosi, inventivi, ambitiosi si educati de care nu a auzit nimeni sau pe care succesul i-a ocolit.  In schimb daca esti putin sceptic cu privire la toate aceste metode ‘sigure’, ramai cu mine pina la finalul articolului pentru a descoperi o noua perspectiva asupra succesului.

Ideea pentru acest articol e dezvoltata din urmatorul citat a lui Sir Francis Bacon, care era, pe linga un impatimit al suncii, un mare ganditor al vremii sale. Sir Francis spunea: “Cei mai importanti pasi inainte sunt cei impredictibili, cei care se afla “inafara caii imaginatiei”.” O alta formulare, mai cunoscuta la noi, a aceleasi idei, poate fi considerata: “Lucrurile bune se intimpla atunci cand te astepti mai putin.”

Ambele idei pleaca de la observatia ca majoritatea descoperirilor importante si majoritatea momentelor care ne marcheaza semnificativ viata sunt pur intimplatoare, nu se afla in sfera imaginabilului fie el outside the box sau outside the galaxy. Printre exemple practice se numara descoperirea focului, penicilinei, pastilei de Viagra sau multiplele aplicatii ale calculatoarelor si internetului, inclusiv aparitia blogurilor sau a social media (calculatoarele si internetul au fost initial inventate pentru total alte scopuri). Desigur cand privim retrospectiv e usor sa creem o poveste din care sa reiasa ca am vrut sa obtinem acest rezultat de la inceput, sau ca cu tare si cu tare lucru a fost cheia succesului, dar aceasta naratiune este de cele mai multe ori pura fictiune. La fel cum spunea Steve Jobs in celebrul sau discurs de la Standford, in care isi prezenta viata: “It’s imposible to connect the dots looking forward, we can only connect them by going bakwards.” 

La fel se intimpla si in viata personala, unde un singur moment, cel in care intilnim un mentor, un idol sau persoana iubita, ne poate schimba tot cursul vietii. De multe ori aceste momente sunt pur aleatorii, dam peste mentori in cele mai neobisnuite locuri, gasim persoana potrivita cand ne asteptam mai putin sau primim o incurajare care ne face sa continuam tocmai cand ne pierdusem speranta. De fapt viata incepe sub semnul aleatorului, primele modele, parintii nostri, nu sunt alesi de noi ci pur si simplu ii avem datorita sansei. 

Desigur exista si domenii mai putin expuse la aleatoriu, cum ar fi cabinetele private de stomatologie sau specialiștii în inginerie, unde atat timp cat esti un bun profesionist poti fi relativ sigur ca vei avea parte de succes. Insa cand vine vorba de succesul financiar, de faima sau de relatiile pe care le creem, lucrurile stau putin diferit.

Destinul/sansa/universul/divinitatea joaca un rol mult mai important in viata noastra decat ne place sa admitem. Totusi, in literatura de self help, de dezvoltare personala si in general in cultura capitalista, acest aspect tinde sa fie omis sau ignorat. Desigur nu e preferabil sa dam vina pe nesansa si sa ne plangem de mila tot timpul in loc de a actiona, insa daca nu luam in considerare rolul norocului in obtinerea succesului, sunt sanse mari sa devenim frustrati si sa avem impresia ca e doar vina noastra pentru ca nu am castigat inca milionul de dolari sau ca nu am intalnit inca persoana potrivita. 

Aceasta tendinta de a subestima rolul sansei in obtinerea succesului si de a simplifica complexitatea factorilor care duc la succes este specifica culturii vestice, fiind o idee care dateaza de pe vremea Greciei antice. In Vest oamenii se concentreaza mai mult asupra individului si actiunilor acestuia, in schimb in Est, in special in Asia, oamenii sunt mai atenti la context si la relatiile dintre oameni. Mai multe studii arata ca exista o diferenta fundamentala intre modul in care civilizatiile din Vest si Est percep lumea. Intr-un experiment condus de Richard Nisbett,mai multi americani si japonezi au fost rugati sa descrie o poza a unui acvariu de pesti. Americanii au pus accentul pe cel mai mare peste din poza in timp ce japonezii au facut cu 60% mai multe referinte la imaginea de ansamblu, incluzand in descriere pietrele, plantele si apa. Aceasta tendinta se regaseste si in modul in care indivizii apartinand celor doua culturi se descriu in raport cu ceilalti. Americanii tind sa exagereze lucrurile prin care se diferenteaza de ceilalti in timp ce japonezii sunt mai inclinati sa exagereze lucrurile pe care le au in comun cu apropiatii lor. In goana dupa visul american multi ne grabim sa asimilam valorilor si modul lor de gandire. Incepem sa credem ca rezultatele pe care le avem depind doar de noi, ca exista o cauzalitate intre trezitul de dimineata si succes, intre notele bune de la scoala si cat vom castiga ulterior, intre numarul de calatorii si valoarea unei persoane. Toate aceste prezumtii ne poate duce foarte usor la ruina in momentul in care ne sunt infirmate, ruina nu doar financiara dar si emotionala.

Acum probabil te intrebi ce aplicatie practica poate avea toata aceasta teorie despre noroc in incercarea noastra de a obtine succesul? Poate te gandesti ca daca totul depinde de noroc nu are rost sa mai iti bati capul cu proiectele tale sau sa muncesti cu drag la ceva care iti face placere. Insa acesta este un lucru care cu siguranta va duce la insucces si nu asta vreau sa incurajez sau sa promovez in acest articol. “In any moment of decision, the best thing you can do is the right thing, the next best thing is the wrong thing, and the worst thing you can do is nothing.” T. Roosevelt

Tot ce vreau e sa constientizam ca vom avea mai multe de castigat daca acceptam norocul sau ghinionul ca parte integranta a vietii noastre decat daca il ignoram naiv. Atunci cand muncim cu drag si pasiune, cand socializam si cunoastem oameni din diferite medii, cand ne expunem la experiente noi, sansele de a ne intilni cu norocul cresc, si asta ne poate apropria de succes, insa daca acesta nu vine nu trebuie sa devenim frustrati, s-ar putea sa nu fie din cauza ca nu suntem destul de pregatiti, ca Gigel e mai bun ca noi sau ca nu suntem suficient de interesanti pentru sexul opus ci pur si simplu pentru ca momentul/domeniul/omul nostru nu a venit inca.

Spune-ne ce momente neasteptate ti-au marcat viata in casuta de comentarii de mai jos.

F.M.B.

Lectura recomandata:

“Lebada Neagra” N.N. Taleb

“The Social Animal” David Brooks

Carul rasturnat

view

Cand eram mic, de fiecare data cand ma plangeam de o sarcina aparent imposibila, mi se spunea:

‘Nu sti? Te invatam! Nu poti? Te ajutam! Nu vrei? Te motivam!’
Citind povestea de mai jos mi-am reamintit de aceasta zicala si am realizat ca poate fi transformata usor intr-o reteta foarte buna pentru a-ti indeplini obiectivele.
‘Nu stiu? Voi invata! Nu pot? Voi cere ajutor! Nu vreau? Voi regasi motivatia! Si imi voi aminti mereu ca totul se intimpla cu un motiv.’

Martin Buber a istorisit, in Gog si Magog, povestea unui om care s-a pomenit, pe cand mergea undeva, in fata unui car rasturnat de-a curmezisul drumului. Taranul care mana calul l-a rugat sa-l ajute sa-l ridice.
Cum oare ar putea doi oameni sa ridice o greutate atat de mare? s-a intrebat calatorul. A raspuns, asadar:
-N-are nici un rost. Nu pot.
Taranul s-a maniat si i-a zis:
-Poti dar nu vrei! asta-i adevarul: nu vrei!
Miscat calatorul s-a pus pe treaba. A gasit niste scanduri si l-a ajutat pe carutas sa le vare sub roti. Apoi cei doi barbati au incropit o parghie si au impins cu toate puterile. Carul s-a clatinat, s-a miscat si, pina la urma, cei doi au izbutit sa il ridice.
Carul cu boi a pornit indata la drum.
Calatorul i-a spus taranului:
-Ingaduie-mi sa merg o bucata de drum alaturi de tine.
-Cu draga inima. Pofteste si ma insoteste.
Au pornit, unul linga altul. Dupa o clipa de tacere calatorul intreaba:
-Cum de te-ai putut gandi ca nu vreau sa te ajut?
-M-am gandit fiindca mi-ai spus ca nu poti. Nimeni nu stie ca nu poate sa faca ceva daca nu incearca.
-Dar cum te-ai gandit ca te pot ajuta?
-Uite-asa!
-Ce inseamna uite-asa?
-Ce pisalog esti! Vrei sa sti cu tot dinadinsul? Ei bine, mi-a trecut prin cap cand am vazut ca mi-ai fost trimis in intimpinare.
-Prin urmare, crezi ca ti s-a rasturnat carul tocmai pentru ca eu sa te pot ajuta?
-Dar pentru ce altceva, frate? a raspuns taranul.

Poveste e extrasa din cartea: ‘Cercul Mincinosilor’- de Jean-Claude Carriere
Daca povestea nu va motiveaza suficient sa renuntati la scuze, puteti incerca metoda promovata de Tim Ferris pe blog-ul personal: http://fourhourworkweek.com/2007/09/18/real-mind-control-the-21-day-no-complaint-experiment/

Imaginea: lindquist.cul.columbia.edu

 

Distrează-te și antrenează-ți creierul zilnic!

Capturase

O alternativa amuzanta si utila la FarmVille, cu care experimentez de câteva luni și care până acum are efecte pozitive în viata de zi cu zi, este Lumosity. www.lumosity.com

Jocurile sunt create pentru a dezvolta:
-atenția
-memoria
-viteza de reacție
-capacitatea de a găsi soluții
-flexibilitatea

Ai nevoie de 5-10 minute în fiecare zi pentru a parcurge jocurile disponibile gratuit. Pentru a beneficia de pachetul complet ai nevoie de un abonament.
Distrează-te și antrenează-ți creierul zilnic!


***In unele studii, jocurile complexe pe console au avut efecte similare sau chiar mai bune în funcție de durata pe care au fost jucate!

Ce jocuri folosiți pentru a vă antrena creierul?

reconstructromania@gmail.com

Noua înțelepciune

O poveste despre câteva lucruri importante, pe care le știam pe dinafara când eram copii, dar pe care le uităm deseori când suntem ‘mari’.

“Trăia odată în nordul Chinei un înțelept, care împlinise 80 de ani. Era cel mai vestit tălmăcitor al învățăturii lui Confucius, iar faima lui o întrecea cu mult pe aceea a celorlalți înțelepți. La un moment dat s-a auzit un zvon, care venea din Sud, cum că trăia acolo un om și mai înțelept cu mintea și mai ascuțită. Bătrânul înțelept din Nord, găsind ca era cu neputință, a hotărât să pornească la drum pentru a vedea cu ochii lui cum stau lucrurile.

După luni și luni de mers a ajuns în sfârșit la noul înțelept. Bătrânul a început să vorbească. I-au trebuit mai multe ceasuri pentru a înfățișa, cu calm și inteligenta, principalele puncte ale gândirii sale. La sfârșit, i-a cerut omului din Sud, sa-și împărtășească și el ideile.

Înțeleptul Zen a spus doar atât:

– Sa cauți sa nu faci rău și pe cât poți sa faci numai bine…

Înțeleptul cel bătrân, auzind aceste vorbe, s-a înroșit de manie.

-Ce! A strigat el. La vârsta mea, am înfruntat toate primejdiile unui drum atât de lung! Ti-am spus de ce am venit! Ti-am arătat în amănunt care este doctrina mea! Iar tu îmi dai în schimb câteva vorbe neînsemnate pe care le știe pe dinafara până și un copil de trei ani! Nu cumva iți bați joc de mine?

Învățătorul Zen a spus:

– Nu, nu-mi bat joc de tine. Dar dacă este adevarat ca un copil de trei ani știe pe dinafara acest lucru, vad ca un om de optzeci de ani nu este în stare sa traiască astfel!”  Cercul mincinoșilor-Jean-Claude Carriere

Dumneavoastră ce ați învățat ultima dată de la copii? Povestiți-ne în căsuța de comentarii de mai jos sau scrieți-ne la reconstructromania@gmail.com.

Despre perspectiva

Zilele trecute am citit următoarea povestire, perfecta pentru începutul de săptămâna, mai ales cand avem nevoie de o noua perspectiva asupra muncii.

“O povestire a lui Charles Peguy prezintă un om din Evul Mediu care merge pe jos pana la Chartres și care, în drumul lui, întâlnește un ins care făcea meseria cea mai grea dintre toate: spărgător de piatra.
-Trăiesc ca un câine, i-a spus pietrarul. Bătut de ploi, de vânt, de grindina,de soare, fac o munca istovitoare și prost plătita. Viata mea nu prețuiește nici cât o ceapa degerata. Nici nu merita sa fie numita viata.
Ceva mai departe, același om întâlnește un alt muncitor care spărgea piatra, dar care vede lucrurile altfel.
-Da, este o munca grea, i-a spus el, dar cel putin am de lucru, pot sa îmi hrănesc nevasta și copiii. Apoi, trăiesc în aer liber, vad lumea care trece, nu ma plâng. Alții o duc mai rău.
In fine ceva mai departe, a întâlnit un al treilea pietrar care l-a privit în ochi și i-a spus:
-Eu construiesc o catedrala.”

Cercul mincinoșilor – Jean-Claude Carriere

La sfârșit nu vreau să interpretez textul, pentru că i-ar lua din frumusețe, totuși vă voi lăsa cu o întrebare  :

Care este catedrala dumneavoastră?

F.M.B.

reconstructromania@gmail.com